O expertiză nu se combate cu argumente juridice. Se combate cu o expertiză.
În cauzele fiscale și în dosarele penale economice, o expertiză dispusă de organul judiciar cântărește adesea decisiv. Problema este că un raport de expertiză nefavorabil nu poate fi răsturnat doar prin pledoarie: are nevoie de un răspuns pe același teren tehnic, formulat de cineva care cunoaște metodologia, datele și limitele unei astfel de lucrări.
Aici intervine expertiza de parte — adică expertiza extrajudiciară și/sau expertiza judiciară a expertului-parte. Mecanismul tipic este următorul: pe lângă expertul desemnat de organul judiciar, partea interesată are dreptul să solicite — pe cheltuiala sa și cu încuviințarea instanței — participarea propriului expert, în calitate de expert-parte. Cei doi nu se exclud: consilierul părții lucrează alături de expertul desemnat, formulează observații și întrebări și poate întocmi un raport separat.
Ca expert fiscal judiciar înscris în evidențele Ministerului Justiției, pot interveni în această calitate de expert-parte ori pot analiza critic, separat, un raport de expertiză deja depus — identificând erorile de metodă sau de premisă și formulând opinia de specialitate care le expune. Opinia consilierului părții nu are aceeași valoare probatorie ca raportul expertului desemnat, dar poate fi reperul care determină instanța să ceară lămuriri, suplimentarea sau chiar refacerea expertizei oficiale — exact pârghia care contează.
Expertiza se realizează întotdeauna strict în calitate de expert, distinct de orice rol de avocat. Cele două calități nu pot fi cumulate în aceeași cauză — independența expertului este incompatibilă cu reprezentarea unei părți. Pregătirea juridică și fiscală nu se adaugă peste calitatea de expert în acel dosar, ci o susține: se traduce într-o expertiză construită cu înțelegerea deplină a problemei de drept pe care o lămurește.
