În penalul economic, fondul tehnic este apărarea.
Spre deosebire de penalul clasic, în dosarele economice acuzația se sprijină pe contabilitate, pe fluxuri financiare și pe un prejudiciu calculat. Cine nu înțelege cum a fost construit acel calcul nu poate combate, de fapt, acuzația — poate doar discuta în jurul ei.
De aceea apărarea într-un astfel de dosar nu poate fi pur juridică. Trebuie să poată citi raportul de inspecție fiscală, ordonanța de constatare sau raportul de expertiză cu ochiul tehnicianului — să vadă unde premisa este greșită, unde prejudiciul este supraevaluat, unde lipsește intenția pe care legea o cere. Aici se decid, în realitate, cele mai multe dosare economice.
Pregătirea mea reunește dreptul penal cu fiscalitatea: înțeleg deopotrivă latura penală a acuzației și mecanismul fiscal pe care ea se sprijină. La aceasta se adaugă peste douăzeci de ani de experiență în mediul de afaceri, care dau context economic real situațiilor pe care acuzarea le prezintă, uneori, rupte de realitatea comercială.
Un principiu care contează de la început. Nu orice greșeală fiscală este infracțiune. Legea cere intenția de fraudare și un prejudiciu semnificativ; eroarea, neconformarea administrativă sau interpretarea diferită a unei norme rămân, în multe cazuri, în afara penalului. Iar corectarea situației și acoperirea prejudiciului au, în anumite condiții, efecte importante asupra răspunderii. Distincția între eroare și infracțiune este, adesea, primul teren al apărării.
